Ce putem învăţa de la japonezi pentru a trăi mai mult şi mai bine

Japonia, cu o reputaţie la nivel mondial pentru sănătate şi longevitate, este un loc bun pentru a căuta indicii despre cum putem face acest lucru.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

O mare parte din starea bună de sănătate a naţiunii insulei este atribuită numărului mare de fructe de mare consumate în dieta tradiţională. Cu toate acestea, potrivit Ministerului japonez al Sănătăţii, Muncii şi Asistenţei Sociale, prefectura cu cea mai mare speranţă de viaţă este Prefectura Nagano, care nu are ieşire la mare. Bărbaţii din această prefectură au continuat să fie cei mai sănătoşi din ţară din 1990 până în prezent, iar femeile din Nagano a luat primul loc în 2013, întrecându-le pe cele din Okinawa, care au trecut pe locul 3 în spatele femeilor din Prefectura Shimane.

În 2013, un studiu al Ministerului Sănătăţii a plasat speranţa de viaţă pentru locuitorii Nagano la 80.88 ani pentru bărbaţi şi 87.18 ani pentru femei – mediile naţionale pentru acelaşi an sunt 79.59 şi 86.35.

Oamenii de Nagano nu numai că trăiesc mai mult, ci rămân sănătoşi şi activi. 26,1 la sută din locuitorii prefecturii de peste 65 ani continuă să fie activi în câmpul muncii, spre deosebire de 20,4, media la nivel naţional, potrivit Biroului de Statistică al Ministerului Afacerilor Interne şi Comunicaţiilor.

Situaţia era destul de diferită în urmă cu 50 de ani. Nagano din prezent a fost odată parte din Shinano no kuni (provincia Shinshu), o zonă care a avut o dietă bogată în sare similară cu multe regiuni – sarea era necesară pentru a păstra produsele alimentare de-a lungul iernilor lungi şi reci. Alimente murate şi sărate precum nozawana zuke, frunzele conservate de nozawana (un tip de nap) pentru care este renumită zona, era mult mai sărat decât în prezent. În 1965, locuitorii Nagano au consumat mai multă sare decât orice altă zonă din ţară şi, nu în mod surprinzător, cele mai importante cauze de deces la acel moment erau accidentele vasculare cerebrale şi alte boli legate de hipertensiune arterială.

La începutul anilor 1980, Nagano a început să abordeze această problemă în mod serios, pornind de la nivelul oraşului şi satului şi făcând treptat modificări la nivelul întregii prefecturi. Problema cantităţii de sare consumate a fost prima abordată. Oamenii au fost încurajaţi să reducă consumul de supa miso la o dată pe zi în loc de fiecare masa, pentru a mânca o cantitate mică de legume murate în loc de un bol plin, şi să nu bea tot sosul sărat folosit la tăiţeii de hrişcă (Nagano este foarte apreciat pentru calitatea hriştii). Prin metode moderne de congelare, consumul de legume proaspete – cele care nu au fost murate cu sare – a fost încurajată, de asemenea.

Citeşte continuarea în Gândul!